Ioan Abrudan îşi aranjează cu degetul umezit bucla nesupusă. Îşi drege academic vocea. Inutil să-şi îndrepte coloana. El e inspector şcolar general. Jurnaliştii participă în păr la conferinţele lui de presă. Uneori pare un pionier cărunt care recită umed de emoţie odele închinate şefului de trib. De cele mai multe ori are doar o funcţie tehnică; e un aparat prăfuit de redare a măsurilor luate la Bucureşti, ca şi acum când anunţă împăcat că peste 200 de copii care studiază în prezent diferite instrumente muzicale nu mai au acces la cursuri începând de anul viitor. Abrudan zâmbeşte când Boc îi scoate pe sclifosiţii de la vioară şi pian şi-i aruncă în cartier la o tablă, o labă colectivistă sau la o doză-n venă. Cum n-a mişcat un deget pentru elevi, măcar de faţată, Abrudan e doar portavocea lui Boc sau, ca să păstrăm micimile, muştiucul lui. Dacă Guvernul l-ar pune să stea în patru labe şi să latre, Abrudan ar executa comanda. Harnic cum îl ştim, ar face şi o conferinţă de presă!

Bufon afon

0  Comentarii