Ieri cântam "„dragu mi-i la veselie cu oameni de omenie” când eram cu ceva treabă pe holurile AJOFM Sălaj, o treabă care m-a ţintuit în aşteptare mai mult decât mi-aş fi dorit. De la o vreme am devenit agitat, fapt remarcat inchizitor de marmota de la poartă îmbrăcată în haine de agent de pază. Ca să-mi temperez metabolismul, mi-am vârât o mână în buzunar. Apoi şi pe cealaltă. Mă masam crezând că-mi calmez rinichii. Mă masam cu ambele mâini şi tot degeaba. Marmota mă privea deja circumspect. Eu o priveam cu ochii înlăcrimaţi. La naiba, decât să mă piş pe mine, m-am adresat marmotei: fiţi amabilă, aveţi toaletă? Nu, n-avem! Deloc?! Nu avem! La 24 de ore de la replica marmotei încă sunt stupefiat. Nici pişu n-am mai făcut. Dacă fac un blocaj renal, o să-l întreb următoarele pe Romeo Sârca, directorul AJOFM: de ce şi-a instruit paznicii să nu lase poporul la veceurile instituţiei? De ce a angajat-o pe marmota aia cu faţă de jupuită? pe întreaga durată a programului de lucru veceurile sunt închise publicului "„din cauza la onanie”?

Romeo şi Jupuita

0  Comentarii