Prin vot dezvolţi o relaţie personalizată cu preşedintele ţării, aşa cum un puber timid dezvoltă imaginar o relaţie cu colega de clasă căreia nu va îndrăzni niciodată să-i adreseze mai mult decât un salut fâstâcit, dar pe care o urmăreşte minut cu minut şi-i studiază, absorbit la început, toate mişcările.
Ca orice puber fără experienţă, căruia viaţa n-a apucat încă să-i toarne pe gât deziluzii, m-am lăsat fermecat de Emil Constantinescu, mai întâi, şi de Traian Băsescu, ulterior. Constantinescu a fost prima iubită a cetăţeanului responsabil şi determinat să participe la opera de înfrumuseţare a României. Iubita care seduce şi abandonează.
După abandon, starea de şoc, confuzie, lipsa alternativelor (Vadim sau Iliescu în turul II din 2000, dacă vă mai amintiţi), a venit femeia fatală, Traian Băsescu, crescută, educată şi tăvălită prin sistemul plin de „bube, mucigaiuri şi noroi”. O frumuseţe care a excelat mai cu seamă în discurs şi care a reuşit să învingă sistemul care a născut-o, sistem care în 2004 părea pregătit pentru o perioadă lungă de dominare. Cetăţeanul sedus şi abandonat al lui Constantinescu s-a lăsat purtat de plasa pescărească a femeii fatale. Ce părea la început o plutire în sferele înalte ale ideilor şi principiilor a ajuns să se transforme în cinci ani de mandat într-o scufundare forţată în negurile adâncului. Ochiurile plaselor se strâng şi trag tot mai jos, sufocă, întunecă. Dacă în 2004 ţi se tăia răsuflare în faţa femeii fatale, acum simţi că ea nu te mai lasă să respiri. Degetele ei se înfing în gâtul tău aşa cum strângi catargul în furtuna ce riscă să te-arunce peste bord. Oxigenul e tot mai puţin, creierul pâlpâie. Eşti adult acum, ştii ce înseamnă demnitatea umană, de ce să mai rămâi într-o relaţie unde statutul tău este de iobag, un fel de vită de povară?!
Acum, la alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie 2009, nici o femeie care se oferă să-mi fie viitoare iubită nu mă interesează. Voi merge însă să divorţez de cea îndrăgită în 2004.

(Editoria)lista lui Schindler

0  Comentarii